Galerie

New jobs, old habits

Capitalismul asimilat cu entuziasm a creat joburi noi pentru toti. Nu insa si atitudini noi. Ce a supravietuit? Acreala, superioritatea, tupeul, indiferenta. Cu alte cuvinte, totala lipsa de profesionalism. Si adaugam smecheria, cireasa de pe tort. Toate aceste metehne pot exista separat sau coexista, dupa posibilitati. Eterna scuza: „Famelie mare, remuneratie dupa buget…mica!”

Intrucat am intrat in furcile caudine ale reenovarii unui apartament din care doar peretii coexistau pasnic, am beneficiat de serviciile a furnizori diferiti. De la echipe de meseriasi, la magazine mari de materiale de constructii si amenajare. In special, la ultima categorie am descoperit o totala indiferenta, blazare si eterna ridicare din umeri. Refuz sa ma resemnez, refuz sa gasesc scuze de remuneratie si altele. Este incacceptabil sa doresti sa cumperi si sa nu fie nimeni de la care sa intrebi si sa faci achizitia in final! Si asta timp de 20 de minute de asteptare a cam 15 clienti dezorientati si resemnati cu eternul statement: „Eh, asta e, asa e la noi!” Pentru oricine lucreaza in client service sunt inacceptabile raspunsurile „Vine el, asteptati!”, „Nu stiu, nu e departamentul meu, eu sunt la Electrice!”, „Nu stiu unde e, asteptati” etc. Este la fel de inacceptabil ca sa obtii serviciile de care ar trebui sa beneficiezi oricum, doar dupa o ridicare usoara de voce si un call to action ferm. Si din pacate, neprofesionalismul nu este vizibil doar in magazine.

Din aceste experiente, pornind de la furnizori, clienti, cunostinte si intamplari ale prietenilor, am ajuns la cateva concluzii triste. Sunt triste, intrucat „beneficiarii” sunt oameni tineri, pana in 30 de ani, care nu au scuza trairii intr-un regim in care nu exista nicio forma de comparatie si smecheria si periuta erau singurele mijloace de a ajunge in varf:

– Da cu biciul!- de cate ori nu am observat ca este singurul mod prin care poti beneficia de drepturile tale?

– „la sentiment”- de obicei, folosita in momentele in care prima metoda da gres; argumentele si explicatiile sunt nenumarate

– spaga- se zice ca iti rezolva orice problema, mai repede decat primele doua; la case mai mari, „”beneficiarii” nu au argumentul „remuneratie dupa buget”

– da cu bicul, in derivate nenumarate: „vreau sa vorbesc cu seful”, „sun la OPC”, „pentru ce sunteti platit” etc.

Negocierea este OK la serviciu, cand o cere job-ul, insa este inacceptabila in relatia cu persoanele care sunt obligate sa iti ofere acel serviciu! Ar fi cazul sa o refuzam in acest context si poate vom iesi dintr-o criza ce tine de 2000 de ani.

Anunțuri

2 responses to “New jobs, old habits

  1. Madlene…la mine negociatul a devenit „defect profesional” care se manifesta si in viata personala cand vine vorba de conjugarea verbului a cumpara. Pur si simplu ridic dintr-o spranceana: „Mmm..cam mult. Si ce primim de banii astia ?” sau „Dar de ce nu se poate ? Doar sunt client! Ati incercat macar ?” sau altele… :))

    • Pai asta e si ideea: NU trebuie sa negociem pentru a beneficia de drepturile de client, in cazul in care suntem in magazine. Pun pariu ca tu, chiar daca esti bolnava, fara chef sau ai probleme personale, cand vorbesti cu un client esti fresh, cu zambetul pe buze si dai toate detaliile necesare. NU trebuie sa negociezi cu cineva ca sa isi faca treaba!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s